Spatiul poate fi un loc neprietenos pentru corpul uman, intrucat conditiile de microgravitatie si alti factori afecteaza fiziologia noastra, inclusiv la nivelul creierului.
Un nou studiu finantat de NASA ofera o perspectiva mai profunda asupra acestei chestiuni. Oamenii de stiinta americani au anuntat ca astronautii care de pe Statia Spatiala Internationala – ISS – ori cei care au zburat la bordul unor navete NASA in cadrul unor misiuni de cel putin sase luni s-au confruntat cu o expansiune importanta a ventriculelor cerebrale, acele spatii din centrul creierului care contin lichid cefalorahidian. Acest fluid incolor pluteste in interiorul si in jurul creierului si maduvei spinarii. Protejeaza creierul de impacturi bruşte si contribuie la eliminarea reziduurilor.
Pe baza scanarilor cerebrale, pe un grup de 30 de astronauti, cercetatorii au descoperit ca ventriculele cerebrale au nevoie de trei ani pentru a-si reveni complet dupa astfel de calatorii. Ei sugereaza ca e nevoie de cel putin trei ani intre calatorii spatiale indelungate, pentru ca ventriculele sa aiba suficient timp sa se recupereze. Aceasta descoperire ar putea incetini planurile privind o prezenta umana permanenta pe Luna. Studiul NASA arata ca absenta gravitatiei terestre modifica creierul uman. „Pare sa fie un efect mecanic. Pe Pământ, sistemul nostru vascular are valve care previn situatia in care toate fluidele noastre corporale s-ar scurge in picioare din cauza gravitatiei. Insa, in conditii de microgravitatie, se produce efectul invers, fluidele se indreaată spre creier. Aceasta modificare a scurgerii fluidelor catre creier are cel mai probabil ca rezultat expansiunea ventriculara, iar creierul ajunge sa stea mai sus in interiorul craniului” – a explicat Rachel Seidler, coordonatoarea studiului. Aproape nicio modificare a volumului ventricular nu s-a produs in cazul astronautilor care au participat la misiuni scurte. Extinderea ventriculara provocata de varsta poate fi asociata cu declinul cognitiv.
MB
Studiul NASA evidențiază un aspect fascinant, dar îngrijorător al aventurii umane în spațiu: impactul microgravitației asupra funcțiilor cerebrale. Experiența îmi amintește de fragilitatea umană, arătând cât de dependent corpul nostru este de mediul terestru, fiind „proiectat” pentru condiții specifice. Personal, consider că această descoperire subliniază importanța găsirii unui echilibru în ambițiile noastre, fie ele în explorarea spațială sau în alte domenii, și ne reamintește să acordăm atenție recuperării, fie că este vorba de corpul uman sau de resursele noastre interioare. Astfel, putem învăța că în viața de zi cu zi trebuie să ne îngrijim de noi înșine, asigurându-ne că, la fel ca ventriculele cerebrale, avem timp să ne refacem și să ne recalibrăm după stresuri sau provocări.
