Intr-un raport dat publicitatii astazi, Comitetul ONU impotriva torturii formuleaza o serie de ingrijorari la adresa Romaniei legate mai ales de centrele de batrani si de supraaglomeratia din penitenciare.
Micul capitol despre Romania incepe prin a lauda statul roman pentru evolutiile pozitive din tara, de exemplu pentru eforturile semnificative de a renova infrastructura penitenciarelor. Atrage insa atentia ca mai sunt destule de facut. “Comitetul ONU impotriva torturii isi exprima ingrijorarea in legatura cu faptul ca inchisorile continua sa fie supraaglomerate. De asemenea, sunt supraaglomeraate institutiile psihiatrice si centrele de ingrijire varstnici sau persoane speciale. Detinutii, pacientii si rezidentii traiesc in conditii precare” – arata documentul ONU
De asemenea, sunt mentionate informatiile ca la frontiera, migrantii sunt respinsi, iar autoritatilor romane li se cere sa investigheze aceste informatii si sa-i pedepseasca pe vinovati. In plus, Romaniei i se cere sa revizuiasca legislatia privind imigratia si sa se abtina de la practica plasarii familiilor cu copii si altor migranti vulnerabili, cum sunt victimele torturii, in asa-numita detentie de imigratie.
Criticile ONU vin in plin scandal al azilelor groazei. In mai multe locuri din tara au fost gasite nereguli grave in centrele de varstnici si de ingrijire a persoanelor cu nevoi speciale. Cel mai recent scandal, cel din judetul Mures, s-a soldat cu deschiderea unui dosar penal in rem. Directia Nationala Anticoruptie anunta ca dosarul deschis are ca obiect savarsirea de catre functionari publici a unor presupuse infractiuni de abuz in serviciu in legatura cu licentierea si supravegherea activitatii azilului din localitatea Bărdesti, judetul Mures.
MB
Ca persoană care urmărește cu atenție evoluțiile din sfera socială a României, este clar că aceste critici ale ONU aduc în prim-plan probleme adânc înrădăcinate, dar care, odată adresate corect, pot transforma societatea românească într-una mai incluzivă și respectuoasă față de drepturile omului. Deși este îmbucurător să vedem eforturile de renovare a penitenciarelor, acest impuls trebuie să fie extins și asupra azilurilor și centrelor de îngrijire. Înțelegem că orice schimbare semnificativă începe cu recunoașterea problemelor și cu un plan clar de acțiune pentru remedierea lor. Pe măsură ce România își continuă parcursul, mi se pare esențial să ne amintim că progresul real vine dintr-o abordare coerentă și perseverentă, care să îmbine voința politică cu compasiunea socială—acesta este unul dintre pașii necesari pentru a alinia standardele de îngrijire și justiție la nivel internațional.
