Mai puțin poluant decât hidrocarburile convenționale, mai puțin costisitor, mai sigur – gazul natural lichefiat este peste tot, iar cererea continuă să crească în întreaga lume, spre bucuria anumitor țări. Dar ce este mai exact GNL și cine domină piața sa?
Gazul natural lichefiat (GNL) este un gaz natural care a fost răcit la o temperatură extrem de scăzută (-162 grade Celsius), devenind astfel lichid. Acest proces de lichefiere reduce volumul gazului natural de aproximativ 600 de ori, facilitând astfel stocarea și transportul acestuia.
Acest lucru înseamnă că gazele naturale pot fi transportate pe distanțe lungi, acolo unde gazoductele nu sunt nici posibile, nici profitabile – între două continente, de exemplu. De asemenea, este mult mai sigur decât alți combustibili fosili, deoarece, în cazul unei scurgeri, GNL se evaporă rapid și se disipează, reducând riscul de poluare sau de explozie.
Gazele naturale sunt extrase din subsol în același timp cu alte hidrocarburi. După extracție, acesta este purificat pentru a elimina impuritățile, cum ar fi apa, dioxidul de carbon și hidrogenul sulfurat. Odată purificat, este răcit la -162°C (-260°F) pentru a fi transformat în lichid. Acest proces are loc în instalații de lichefiere. GNL este apoi transportat în cisterne izolate termic către terminale de regazeificare din țările importatoare. Odată ajuns la destinație, GNL este încălzit pentru a redeveni gazos, apoi este distribuit prin conducte către consumatori.
GNL are multe funcții. Este utilizat pentru a alimenta centralele electrice care produc energie electrică și pentru încălzirea locuințelor și a spațiilor comerciale. De asemenea, este utilizat în diverse industrii pentru a produce căldură sau ca materie primă pentru fabricarea de produse chimice. Din ce în ce mai mult utilizat ca și combustibil pentru nave și camioane, acesta reduce emisiile poluante în comparație cu combustibilii tradiționali, deoarece emite mai puțin dioxid de carbon și poluanți atmosferici atunci când este ars.
Costurile de construcție a instalațiilor de lichefiere, transport și regazeificare sunt foarte ridicate, ceea ce duce la creșterea prețului final al GNL în comparație cu gazele naturale transportate prin conducte.
Deși GNL este mai curat decât cărbunele sau petrolul, în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, de la extracție la distribuție, pot apărea scurgeri de metan, un puternic gaz cu efect de seră. În plus, procesul de lichefiere, transport și regazeificare consumă multă energie, ceea ce poate reduce beneficiile globale ale GNL pentru mediu.
Primii 10 exportatori de GNL
Qatar – 79 de milioane de tone (MT)
Deși Rusia și Iranul au rezerve mai mari de gaze naturale, Qatar rămâne în fruntea listei. Motivul: investițiile masive în infrastructura necesară pentru lichefierea și exportul de gaze naturale. La aceasta se adaugă o relativă stabilitate politică, care favorizează investițiile și continuitatea exporturilor. În cele din urmă, Qatar poate conta pe o rețea de clienți loiali datorită contractelor pe termen lung și poziției sale strategice. Urmeaza Australia, cu 78,5 milioane tone, Statele Unite, cu 75,4 milioane tone si Rusia – 32 milioane tone.
MM
Gazul natural lichefiat (GNL) pare să fie soluția mult așteptată pentru a aborda tranziția la surse de energie mai curate, dar cu toate acestea, trebuie să fim conștienți de complexitatea și provocările asociate cu utilizarea sa extinsă. Observăm că, deși GNL este considerabil mai puțin poluant decât alți combustibili fosili, consumul său ridicat de energie și riscul de scurgeri de metan sunt aspecte care nu trebuie ignorate. Cu toate acestea, infrastructura pe care o necesită dezvoltarea și utilizarea GNL poate deveni un catalizator pentru inovare tehnologică, oferind un impuls suplimentar către o economie globală mai verde. În concluzie, cheia succesului este accentul continuu pe îmbunătățirea eficienței energetice și investiția în tehnologii de reducere a amprentelor de carbon, asigurând în același timp siguranța și sustenabilitatea mediului.
