Pe 9 octombrie 2026, Șantierul Naval Mangalia, unul dintre cele mai importante active industriale ale României la Marea Neagră, a fost adjudecat de Rheinmetall, cel mai mare producător de armament din Germania. Prețul: 138.034.320,47 de euro fără TVA, adică 75% din valoarea de piață stabilită inițial, conform lichidatorului CITR.
Un șantier strategic, vândut cu reducere, unui gigant străin al armamentului. Asta s-a întâmplat. Mai important e ce urmează.
Reducerea de care a profitat doar Rheinmetall
Șantierul a fost evaluat la aproximativ 184 de milioane de euro. Patru licitații la acest preț, între iunie și septembrie 2026, au rămas fără ofertanți. La cererea lichidatorului, instanța a aprobat schimbarea procedurii, iar prețul a coborât cu 25%. Damen, fostul partener olandez al statului, a contestat în instanță această schimbare, scria MangaliaNews.
Rheinmetall a intrat în joc abia la licitația redusă. Deși încă din mai 2026 anunța că studiază preluarea șantierului împreună cu MSC, relata Business Forum.
Prima comandă e deja asigurată. Ministerul Apărării a semnat cu NVL, divizia navală a Rheinmetall, un contract de aproximativ 920 de milioane de euro fără TVA pentru două nave de patrulare maritimă și două nave de intervenție pentru scafandri, arată Săptămâna Financiară. Toate se vor construi la Mangalia, până în 2030, cu bani împrumutați prin programul european SAFE.
Pentru detaliile tehnice ale navelor, inclusiv armamentul și senzorii, HotNews a publicat o analiză. Ce contează pentru români e altceva: o comandă militară strategică pentru Forțele Navale Române se va construi într-un șantier deținut de o companie străină.
Ce urmează, pasul 2: MSC, gigantul elvețian al transportului maritim
Rheinmetall a confirmat că analizează împărțirea șantierului cu MSC Mediterranean Shipping Company, cel mai mare armator din lume, potrivit Maritime Executive. MSC se adresase anterior Guvernului român pentru repornirea șantierului, întâi pentru reparații de nave, apoi pentru construcții comerciale.
Deputatul AUR Eduard Koler ridică un scenariu pe care Guvernul nu l-a infirmat: șantierul cumpărat ieftin ar putea fi împărțit, o parte păstrată pentru proiecte militare, iar restul vândut mai scump către MSC, relatează Ziare.com. Koler nu a prezentat dovezi, dar cere publicarea tuturor documentelor.
Ce urmează, pasul 3: după 2030, nimeni nu știe
Navele militare trebuie gata până în 2030. După aceea? Nu există niciun angajament public privind comenzile, investițiile sau numărul de angajați. Rheinmetall a vorbit despre „câteva mii” de locuri de muncă pe termen lung, dar promisiunea nu apare în niciun document făcut public.
Iar istoria recentă nu e liniștitoare. Și Damen a venit în 2018 cu promisiuni mari. Șase ani mai târziu, chiar Damen a cerut insolvența, iar în 2026 peste 1.000 de oameni au fost concediați.
Același tipar, și la Victoria
Mangalia nu e singurul loc în care Rheinmetall preia controlul unei industrii strategice românești. La Victoria, în județul Brașov, fabrica de pulberi pentru muniție se face printr-o asociere în care Rheinmetall deține 51%, iar compania statului Pirochim Victoria doar 49%, potrivit Ziarului Financiar. Comenzile date de România grupului german prin SAFE ajung, potrivit calculului Economica.net, la aproximativ 5,7 miliarde de euro.
Blindatele, apărarea antiaeriană, muniția, pulberile și acum navele. Industria de apărare a României se construiește, piesă cu piesă, sub controlul aceleiași companii străine.
Întrebarea care contează
Nimeni nu contestă că România are nevoie de nave și de o industrie de apărare puternică, mai ales cu războiul la granița de nord a Mării Negre. Întrebarea e alta: a cui va fi această industrie? Dacă fabricile, șantierele și tehnologia aparțin unor companii străine, atunci România nu își construiește propria capacitate de apărare. O închiriază.
Un șantier strategic la Marea Neagră a fost vândut cu reducere unui gigant german al armamentului. Ce urmează depinde de câte întrebări vom avea curajul să punem acum.
