Adaugă Newsring.ro ca sursă preferată în Google
O nouă metodă de diagnosticare a obezității schimbă regulile în medicină, oferind o imagine mult mai clară asupra riscului de mortalitate decât metodele clasice. Conform unui studiu internațional de amploare, diferența dintre obezitatea clinică și obezitatea preclinică poate transforma radical modul în care medicii stabilesc diagnosticul și personalizează tratamentul pentru fiecare pacient în parte. Până în prezent, indicele de masă corporală (IMC), calculat prin împărțirea greutății la pătratul înălțimii, a fost principalul instrument pentru identificarea obezității. Totuși, specialiștii atrag atenția că acest parametru nu arată unde este localizată grăsimea și nici dacă excesul adipos afectează deja sănătatea.
Obezitatea clinică și obezitatea preclinică: două categorii cu riscuri diferite
O echipă internațională de cercetători, sub coordonarea King College London, a publicat recent în prestigioasa revistă Nature o analiză detaliată a unei noi definiții a obezității. Acest nou cadru de evaluare fusese propus inițial în ianuarie 2025 de către o comisie globală de experți, în paginile publicației The Lancet Diabetes & Endocrinology. Noua metodologie vine în completarea calculului IMC prin introducerea unor măsurători suplimentare esențiale: circumferința taliei și raportul dintre circumferința taliei și înălțime. Aceste date ajută la depistarea mult mai exactă a excesului de grăsime corporală.
Ulterior, medicii evaluează modul în care acest exces influențează funcționarea organelor, împărțind afecțiunea în două categorii distincte. Obezitatea clinică este diagnosticată atunci când excesul de grăsime provoacă deja disfuncții la nivelul organelor sau limitează capacitatea persoanei de a-și desfășura activitățile cotidiene. Pe de altă parte, obezitatea preclinică descrie situația în care există un exces de grăsime corporală, dar organele funcționează normal, chiar dacă pacientul prezintă un risc ridicat de a dezvolta diverse afecțiuni pe viitor.
Analiza pe 844.108 de adulți: dovezi clare că IMC nu e suficient
Pentru a testa eficiența acestei noi clasificări, oamenii de știință au examinat dosarele medicale ale 844.108 adulți proveniți din patru grupuri mari de studiu din China, Marea Britanie, Statele Unite și Spania. Cifrele obținute au demonstrat că bazarea exclusivă pe indicele de masă corporală a ratat diagnosticul de obezitate la un procent cuprins între 5,2% și 8,6% dintre participanți, în funcție de țara analizată, deși aceștia aveau un exces clar de grăsime. Conform unui studiu internațional de amploare, această abordare identifică mai precis persoanele cu risc crescut de deces decât evaluarea bazată exclusiv pe IMC. Diferențierea dintre obezitatea clinică și cea preclinică ar putea îmbunătăți diagnosticul și alegerea tratamentului, în funcție de starea de sănătate a fiecărui pacient. Datele analizate provin din dosarele medicale ale mai multor de 840.000 de adulți.
Stefan T.
Stefan T. scrie despre economie și sănătate: Nobelul pentru economie, sistemul energetic la limită, fermieri neplătiți, tendințe în estetică. Cifre și oameni, puse în același tablou.