Aproximativ 210 milioane de alegători americani vor decide pe 3 noiembrie ce partid va controla Congresul SUA în a doua jumătate a mandatului lui Donald Trump. Aceste alegeri, cunoscute sub numele de alegeri de la jumătatea mandatului, au un rol crucial în determinarea puterii politice în Statele Unite, influențând direct legislația și politica guvernamentală.
Impactul alegerilor de la jumătatea mandatului asupra Congresului SUA
Alegerile de la jumătatea mandatului sunt considerate un referendum asupra performanței președintelui în funcție. Din 1946, partidul președintelui a pierdut, în medie, 26,5 locuri în Camera Reprezentanților și câteva în Senat la acest tip de scrutin, potrivit lui Todd Belt, profesor de management politic la Universitatea George Washington.
Toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanților și 35 dintre cele 100 de locuri din Senat sunt supuse votului. Printre ele se numără alegeri speciale în statele Florida și Ohio, pentru locurile rămase vacante după plecarea secretarului de stat Marco Rubio și a vicepreședintelui JD Vance. În 36 de state se aleg și guvernatorii. Alegătorii vor desemna, de asemenea, legislativele statale și oficialii locali.
Republicanii dețin majoritatea în ambele camere. Pierderea uneia dintre ele ar oferi democraților puterea de a bloca legi și de a lansa anchete împotriva administrației Trump. Democrații au nevoie de încă trei locuri în Cameră și patru în Senat pentru a obține controlul. O egalitate de 50-50 în Senat ar lăsa controlul în mâinile republicanilor, deoarece Vance poate tranșa în caz de balotaj.
Camera Reprezentanților este camera inferioară a Congresului SUA. Cei 435 de membri reprezintă fiecare câte un district local și au mandate de doi ani, astfel că toate locurile sunt disputate la fiecare două cicluri electorale. Locurile sunt repartizate între state în funcție de populație, pe baza recensământului organizat o dată la zece ani. California, cel mai populat stat, are 52 de locuri, în timp ce cele mai puțin populate, precum Wyoming și Vermont, au câte unul. Pentru majoritate sunt necesare 218 locuri.
În prezent, republicanii controlează Camera cu 218 locuri, față de 214 ale democraților, iar un independent s-a alăturat republicanilor. Alte două locuri sunt vacante, câte unul fiind deținut anterior de fiecare partid. Noua Cameră va depune jurământul pe 3 ianuarie 2027. Fiecare district alege un reprezentant, iar partidul care câștigă 218 locuri preia controlul, așa că și câteva victorii la limită în districte strânse pot decide majoritatea.
Senatul este camera superioară a Congresului SUA. Cei 100 de membri, câte doi din fiecare stat, indiferent de populație, sunt aleși la nivel de stat pentru mandate de șase ani. Aproximativ o treime dintre locuri se reînnoiesc la fiecare două cicluri electorale. Anul acesta se dispută 33 de locuri în alegeri obișnuite, plus alegerile speciale din Florida și Ohio. Acestea două vor stabili cine ocupă pentru ultimii doi ani locurile deținute anterior de Marco Rubio și de JD Vance.
Dintre cele 35 de locuri aflate în joc, republicanii dețin 22, iar democrații 13. În prezent, republicanii au 53 de senatori. Democrații au 45, la care se adaugă doi independenți care votează cu ei, ceea ce înseamnă 47 de voturi pentru blocul democrat. Democrații au nevoie de un câștig net de patru locuri pentru a ajunge la 51 și a prelua controlul. Republicanii îl păstrează cu 50, deoarece vicepreședintele Vance poate departaja voturile.
Pentru a câștiga Senatul, democrații trebuie să își apere cele 13 locuri și să smulgă altele din mâinile republicanilor. În Georgia, senatorul democrat Jon Ossoff îl înfruntă pe republicanul Mike Collins. În Michigan, pentru un loc fără titular, democratul Abdul El-Sayed se confruntă cu republicanul Mike Rogers, iar în New Hampshire, democratul Chris Pappas îl are adversar pe republicanul John Sununu, tot pentru un loc fără titular.
Alte oportunități pentru democrați apar în statele cu senatori republicani. În Maine, senatoarea Susan Collins se duelează cu democratul Troy Jackson, care l-a înlocuit pe Graham Platner, câștigătorul primarelor, după retragerea acestuia în iulie. În Carolina de Nord, într-o cursă fără titular, democratul Roy Cooper îl înfruntă pe republicanul Michael Whatley. Ohio, Alaska și Iowa sunt, de asemenea, competitive, iar Texasul și Kansasul atrag o atenție tot mai mare, pe măsură ce democrații caută și alte căi spre majoritate.
Costul vieții se află în fruntea preocupărilor alegătorilor: prețurile tot mai mari la carburanți, costurile locuințelor și asigurările de sănătate pun presiune pe bugetele gospodăriilor. Drepturile reproductive rămân o temă majoră, iar imigrația și starea democrației americane sunt, de asemenea, în joc. Războiul SUA și Israelului împotriva Iranului, dar și creșterea rapidă a inteligenței artificiale (IA) și a centrelor de date au ridicat noi semne de întrebare privind securitatea, locurile de muncă și costurile energiei.
Aproximativ 210 milioane de americani sunt înscriși pe listele electorale, adică aproape opt din zece rezidenți ai SUA cu vârsta de cel puțin 18 ani. California are cei mai mulți alegători înscriși, 23,2 milioane, urmată de Texas (17,4 milioane) și Florida (13,6 milioane). Împreună, aceste state însumează circa 26% din totalul alegătorilor înscriși.
Un sondaj al Pew Research Center arată că 44% dintre alegătorii înscriși susțin candidatul democrat din districtul lor, față de 36% pentru cel republican. Cinci la sută susțin un alt candidat, iar 15% sunt indeciși. Bărbații sunt împărțiți egal, câte 42% pentru fiecare partid, în timp ce femeile îi favorizează pe democrați, cu 45% față de 31%.
Americanii votează mai puțin la alegerile de la jumătatea mandatului decât la cele prezidențiale. Din 1944, prezența medie la urne a fost de aproximativ 42% la „midterms”, față de 58% la prezidențiale.
O Cameră controlată de democrați ar putea bloca legislația republicană și ar putea folosi comisiile pentru a investiga administrația Trump. Ar avea și puterea de a declanșa procedura de demitere a președintelui, prerogativă care aparține exclusiv Camerei. Controlul le-ar oferi democraților și pârghii asupra finanțării guvernului. Fiecare proiect de lege are nevoie de aprobarea ambelor camere, așa că un Senat republican nu ar putea adopta singur legi.
Belt se așteaptă ca o Cameră democrată să ducă la mai multe confruntări pe tema cheltuielilor federale, inclusiv în privința celor 12 proiecte de lege anuale necesare finanțării agențiilor federale. Asta ar crește riscul unor noi blocaje guvernamentale („shutdown”), în care finanțarea expiră, iar multe servicii federale se opresc.
Belt consideră, de asemenea, că Trump s-ar putea orienta tot mai mult spre politica externă, dacă agenda sa internă întâmpină opoziție în Congres. Un Senat democrat ar putea bloca legislația și ar putea respinge numirile făcute de președinte, inclusiv judecători federali, judecători ai Curții Supreme, membri ai cabinetului și ambasadori.
Primele rezultate vor apărea după închiderea primelor secții de votare, la ora 18:00, ora Coastei de Est. Pentru unele curse strânse ar putea dura zile întregi până să fie tranșate. Rezultatele din noaptea alegerilor sunt preliminare. Numărătoarea finală poate dura zile sau chiar săptămâni, până când oficialii numără voturile prin corespondență, cele provizorii și alte buletine rămase, înainte de certificarea rezultatelor.
În unele state, procesul poate dura o săptămână sau chiar mai mult. Unele curse ar putea merge și mai departe. În Georgia, dacă niciun candidat la Senat nu obține majoritatea voturilor, scrutinul se mută într-un al doilea tur, pe 1 decembrie.
Belt a avertizat că rezultatele timpurii pot da o imagine înșelătoare asupra deznodământului. Deoarece republicanii au votat istoric mai rar prin corespondență decât democrații, unele state ar putea părea inițial favorabile candidaților republicani, înainte ca buletinele numărate mai târziu să reducă sau să inverseze avantajul. Fenomenul este cunoscut drept „mirajul roșu”. În statele care numără mai întâi voturile prin corespondență, se poate întâmpla invers.
O întârziere în numărătoare sau o schimbare a candidatului aflat în frunte nu indică, în sine, existența unei fraude electorale.
R. Barbu
