NewsRing – Stiri Online

stiri online din Romania

Surpriza pentru cei trei romani care au pedalat prin desertul Atacama si pe cel mai inalt vulcan: “Vorbeste romaneste?” Interviu

Trei romani s-au intors recent dintr-o expeditie cu un itinerariu intimidant, pe care l-au strabatut pe biciclete Pegas: traversarea celei mai mari campii de sare din lume, Salar de Uyuni, drumul printre vulcani si gheizere catre Chile, la o altitudine de 3.500 de metri, traversarea desertului Atacama, pana la Oceanul Pacific.

A doua parte a calatoriei a insemnat o ascensiune pana la 6.000 de metri, pe pantele celui mai inalt vulcan din lume, Ojos Del Salado (6.893 de metri).

Cei trei aventurieri care au spus “da” acestei provocari sunt Catalin Neacsu, Mihai Emil Isar si Bogdan Guta, care au cucerit pana acum Mont Blanc, Kilimanjaro si varful Ebrus.

Te-ai astepta ca impresiile de calatorie sa se refere mai ales la intinderile nesfarsite de sare, la seceta din desertul Atacama (cel mai arid loc de pe Pamant, unde de 10 ani nu au mai cazut precipitatii), la ascensiunea pe bicicleta pe pantele vulcanului. Dar nu. Potrivit lui Catalin Neacsu, “nimic nu se compara cu vantul”, mai ales daca batea din fata.

La capitolul surprize de calatorie cea mai mare a fost atunci cand, in plina pustietate, au intalnit pe cineva care le-a vorbit romaneste.

Recent ati incheiat o expeditie mamut, care a presupus traversarea desertului Atacama si escaladarea celui mai inalt vulcan din lume, Ojos Del Salado. In total, cati kilometri ati pedalat si cate ore pe zi?

Incepand cu prima zi, cand am pedalat 82 de kilometri in 14 ore, pana la minimum 10 ore pe zi, cu o medie de 60 de kilometri.

Bineinteles, aici fac exceptie ultimele 2 zile, cand am ajuns pana la altitudinea de 6.000 de metri; aici am pedalat sau impins bicla toata ziua, iar ca si distante, intre 10 si 20 de kilometri.

Daca privesti timp versus distanta, de aici, din fotoliu, pare lejer, dar luand in calcul toti factorii (vant, nisip, altitudine, bagaje, temperaturi), a fost un efort mare, sustinut zilnic timp de aprope 3 saptamani.

Cum v-ati pregatit, fizic, pentru aceasta aventura?

Toti trei avem serviciu, familii si nu suntem niciunul sportivi de performanta, asa ca pregatirea a constat in iesiri de weekend la munte, alergat in parc sau participat la concursuri.

Care a fost cea mai mare provocare?

Sa impingi/tragi sau sa cari bicla la peste 5.000 de metri altitudine, prin nisip si zapada, cu un vant absolut infiorator, care batea din fata, tot timpul, la temperaturi care coborau si sub 10 grade (in ultmile 2 zile). A fost provocarea cea mai mare.

In desertul Atacama, ziua sunt 30 de grade si noaptea sub zero grade Celsius. Voi unde ati dormit, tinand cont ca in zona nu sunt deloc asezari?

De cele mai multe ori la cort, dar am dormit si in mine sau refugii. Avand in vedere vantul de afara, orice pereti cu acoperis pareau un lux pe care nu il refuzam.

Ati intalnit in expeditia voastra si romani? Daca da, unde?

In mijlocul desertului de sare, a venit o doamna la noi si ne-a intrebat “vorbeste romaneste?”. Era profesoara in Bolivia, nascuta in Mexic, maritata cu un roman si nu fusese niciodata in Romania.

Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ati intalnit-o?

Cei doi proprietari ai unei mici mine de sulf, aflate la poalele vulcanului Olague (vulcan activ). Ne-au invitat sa dormim la ei, n-au dat sa mancam (chiar daca aveam mancare suficienta) carne de lama si ne-au povestit istoria minei si cum se chinuie zi de zi sa scoata minereu.

Au fost foarte sinceri si clar bucurosi de oaspeti, motiv pentru care ne-am simtit foarte bine.

Daca ar fi sa numiti trei lucruri cu care ati ramas din aceasta calatorie (poate fi vorba despre un sentiment, imagine, ceva ce ati invatat despre voi etc.), care ar fi acestea?

Au fost momente in care aveam vulcani activi si intr-o parte si in cealalta, iar in jurul nostru doar desert. Ne simteam ca intr-un film SF, pe cine stie ce planeta.

Prezentarea minei de sulf de catre cei doi proprietari si povestile lor legate de vulcanul din spatele lor.

Momentele cand am ajuns la Oceanul Pacific sau cand ceasul arata 6.000 de metri, dar batea vantul atat de tare ca nu puteam vorbi; aratam ceasul si topaiam ca ceilalti colegi sa inteleaga ca in sfarsit atinsesem cota propusa.

Ati avut biciclete cand erati mici? De unde aceasta pasiune?

Cand bunicul meu a iesit la pensie, mi-a cumparat mie si fratelui meu un Pegas, pe care l-am “calarit” absolut peste tot si care ne-a dat ‘microbul’ pedalatului.

Cu sau fara biciclete, sunteti niste aventurieri. V-ati fixat urmatoarea tinta? Personal, care a fost cea mai mare provocare de pana acum?

Din fericire, am reusit in ultimii 10 ani sa facem in fiecare an cate o expeditie undeva in lume. Din America de Sud in Tanzania, India, Nepal, Casmir, China si pana in tari din Europa.

Avem planuri pentru inca 20 de ani, cel putin. In fiecare an alegem expeditia in functie de cost, distanta, timpul necesar si perioada optima pentru acea zona. In principiu, la anul este programat sa escaladam un munte de peste 8.000 de metri in Pakistan. Din pacate, timpul pentru pregatirea acestei expeditii este limitat, asa ca este posibil sa o inlocuim cu altceva.

Citeste si despre romanul Avram Iancu, care a traversat inot Canalul Manecii.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Stiri mondene, sanatate, diete si intretinere | Life Show | Ziare.com

Articole asemanatoare

Leave a Response